Nicu hăloiu - creaţii proprii

N-avem nimic în comun!
...
Deși sunt ca voi, un fel de român,
Eu cu voi n-am nimic în comun!

Scurtissime:
...
De nu-ți place gurghiuliul
Că-ți place ceva mai tare,

Întrebarea
...
Trece timpul și ne fură cu astăzi, o zi din viață,
Ne-apropiem de veșnicie cu fiecare dimineață,

Glasul destinului
...
Te-ai gândit române, te-ai gândit vreodată
Că țara va ajunge-n acest hal,

Campionul
...
Nu mai știu ce zi era, bănuiesc o zi de joi,
Când a venit un marțafoi, într-o vizită la noi,

Do-des-ka-den.
Poftiți, poftiți în vagoane, trenu-i gata de plecare, stați cum vreți, pe canapele, în picioare, fiecare, unde poate. N-aveți loc? Mai dați din coate! Unde este clasa-ntâi? Păi de ce-ați urcat aici? Așa v-au cerut cei mici? Înțeleg, vă înțeleg. Dar n-aveți de ce vă teme, nu trebuie să vă speriați, și-aici sunt oameni educați! N-ați știut, dar nu-i nimic, dați ceva și-o să vă spui. Nu-i departe, mergeți drept, doar înainte, tot așa, de-a lung de hol, băiețică, fii cuminte, nu, ăsta nu-i tractor, tot așa, până în față, unde e primul vagon. Da, acolo-i altă viață, doar apăsați pe buton și-apare pe loc un bufon ce-ncepe să vă distreze printre alte căcăreze. Cum ați spus? Nu! Vai, nu se poate. Eu cred că vi s-a părut. Gata, gata, am tăcut! Poate-am pronunțat conteze și ați înțeles greșit. Se întâmplă des, să știți, uneori să n-auziți, asta e, sunteți în tren, se-aude do-des-ka- den, sunet de cale ferată, gălăgie sacadată. Cum? Când ajungem în Predeal? Peste-un baraj și-un deal! Vreți la pârtia de schi. Pentru nevastă și copii. Domnule, habar n-am pe unde-o fi, eu nici nu cunosc Predealul, nu-mi permite buzunarul, stați cuminți, copii tâmpiți! Nuu, ați auzit greșit! Nu v-am spus? Zgomot de fond sacadat, sunete de fier lovit. Poftim? Eu? Aicea locuiesc, în trenul ăsta bătrânesc. Nu pot veni cu dumneavoastră, o să privesc pe fereastră să văd pârtia de schi. Nu, eu nu cobor din tren, n-am coborât niciodată. Între stații? Scriu, gândesc, și uneori fac ecuații. Nu, cum să-mi fie greu? Ăsta e destinul meu, să-l conduc pe fiecare la etapa următoare. Uite, eu voi sta colea, și voi privi prin fereastră, să vă văd pe dumneavoastră. Nu, nu pot veni, v-am spus, trenul ăsta-i viața mea. Da, uneori visez, filmul ăla japonez, ăla vechi, bătrân și bun, film cu sunete de tren, Do-des-ka-den. Și mă trezesc tot în tren, și-aud într-una do-des-ka-den, do-des-ka-den! La revedere și drum bun!

Adevărul
...
Adevărul? Adevărul va rămâne un mister de nepătruns, ce poate niciodată nu-l vom ști înainte de-a muri.
Mister de nepătruns, pentru cine n-a ajuns a fi.

Galbenul Van Gogh
(poemul spiralelor)
...
Spirale-nscrise-n boltă

Neconcurență
...
(O așa zisă melodie,
O așa zisă poezie,

Candela
...
Nu are veacul acesta mai nimica a ne spune,
Căci tot ce-a avut a spune el deja ne-a spus