Galbenul Van Gogh

sâmbătă, 20 ianuarie 2024

Galbenul Van Gogh
(poemul spiralelor)
...
Spirale-nscrise-n boltă
Sau spații-nchise-n cer?
Zvâcnind, viața-n aortă
Răsare-ntr-un mister!
Privesc cu ochi de Van Gogh
Galbenele spirale
Pe-un cer nocturn albastru
De-aș fi mistagog
De spații abisale,
Aș provoca dezastru!
,..
Când șerpi încolăciți,
Mușcă din pahare,
Pahare cu otravă
Otravă din venin
Ce dă halucinații
Galben abisale,
Cumpăr mereu pahare
În care strâng veninul
Să colorez seninul
Întunecat albastru!
...
Dar nefiind mistagog,
Nu stric corole de lumini
Slăvind coroane cu spini.
Dar îl rog pe Van Gogh,
Pe galbenul Van Gogh,
Să-mi dea niște putere
Să scriu în tăcere
Stele pe cer, în stil efemer,
Pe-un cer întunecat albastru
Sugerând stingher
Că am ceva-nclinații
Spre halucinații
Și rar, elucrubații
Explicând aberații!
...
Câtă luciditate-atâta dramă
Spunea Friedrick Nietzsche
Expertul în Zoroastru
Dar nu, nu-mi este teamă,
Simțind zvâcniri în aortă,
Să privesc stelele-n boltă
Galbene spirale pe-un cer
Plin de mister
Cu-ntunecat albastru
Generând contrastul
Cu galbenul Van Gogh
Cu efect de drog!
...
Și simt zvâcniri în aortă,
Dar nu-i nimic, îmi revin
Cu primul suspin,
Văzând sus, pe boltă
Sublimul galben plin!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.