Candela

joi, 18 ianuarie 2024

Candela
...
Nu are veacul acesta mai nimica a ne spune,
Căci tot ce-a avut a spune el deja ne-a spus
E un veac străin de noi, care cată să adune
Numai ca să le-arunce, poveștile cu Iisus!
...
Este veacu-n care omul e-o ființă muribundă
Ce se zbate să amâne termenul ajuns scadent,
Numai înțeleptul nu reușește să se-ascundă
În noianele-i de gânduri ce-l fac a părea absent!
...
Veacul ăsta este gol de orice semnificații,
Pe lângă deja goliciunea a ce mai era uman,
În veacul ăsta omul, de sine este mai sărman
Decât în veacurile ultimelor glaciații!
...
De veacul acesta noi ne putem lipsi ușor,
Nu are veacul acesta nimica a ne mai spune,
Mai toți cei din veacu-acesta doar se nasc,
Trăiesc și mor, căutând de zor s-adune
Povești cu Cel care-a murit pentru veșnicia lor,
Să le-arunce apoi în calea rinocerilor ce pasc!
...
Ăsta-i veacul unei lumi pe care am părăsit-o,
În veacul și-n lumea lor noi având o altă lume,
Lume proaspătă și verde în lumea lor pustiită
De fiara ce stă în umbră și nu are încă nume!
...
Nu spun luna cum zâmbește văzându-se în picturi,
Fiind printre fondatorii acestei arhitecturi:
O lume mică-n lumea mare în evul ăsta zgomotos,
În care fiara fără nume rânjește crud și fioros!
...
Oriunde în lumea lor noi suntem în lumea noastră,
Cu picturi ce strâng lumina care intră pe fereastră,
Lumină ce ne-o dăruiesc plină de viață și culoare,
Când trecând prin fața lor, le privim pe fiecare!
...
Mai trebuie să adunăm resturile de pe jos
Aruncate, cu povestea vieții lui Iisus Hristos,
Dumnezeul întrupat în chipu-acesta minunat
Care pentru-ntreaga lume a fost ucis și a-nviat!
...
Iar fiara dacă nu doarme, să ni-l ia pe Dumnezeu,
Pândind în umbra ce-o ascunde de-atâta amar de vreme,
Cât timp Dumnezeu e-n noi, nu avem de ce ne teme,
Iar candela rămâne-aprinsă. Și eu nu dorm de felul meu!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.