Poezii despre Credinţă:

Tată al meu, cerescule,
Î-Ți mulțumesc pentru toate
Rodirile gândului meu,
Întâmplate, neîntâmplate.

Pe zi ce trece ne plimbăm
Dar aerul nu îl schimbăm ,
Căci noi și el ne învârtim
Pe-al Terrei cerc și ne mândrim .

Treceți cu sfințenie peste toate cele,
Împlinind destinul ancestral!
Legănat de frunze, luminat de stele,
Voi rodi-n copita unui cal.

Nu mă întreba de cărare
mereu îmi reneg picioarele,
pledează vulgaritate.
Nici gândurile nu le întreba

Am pus cuvintele
frunze între ani,
le-am călcat în picioare,
loc pentru mai multe,

Lumea lui ”Eu sunt cel ce sunt”
...
Omenirea se trezește-ncet, încet,
Începe-al ei proces de vindecare,

Râduiți stau fiecare-n racle,
Sfinți ai privegherii-n nemurire,
Tainica lumină joacă-n facle
Din altar o rugă de iubire.

Văd vestitorii, împlinind vieții lecții,
Trupuri ce-adună cerul pur pe-un pământ,
Îi recunosc și-mbrățisez prin percepții
...din eu sunt.

Privește sus-așa să faci ,
La Domnul Vieții,care-L placi
Privește necurmat și taci,

Nu vreau nimic din lumea rea
Cu pieptul ca de piatră
Un lucru vreau:doar dragostea
Să-mi fie foc pe vatră