Gândul, ca o rază caldă

miercuri, 08 iulie 2026

Gândul, ca o rază caldă, n-are-n cosmos graniță
Când pornește să se-nalțe, e un abur auriu.
Lacrimile-s albe, însă. Le îndes în raniță,
Stați cuminți, le spun adesea, pe un timbru plumburiu.

Domnul, numai El ridică și coboară cum vrea El
Dintre patru anotimpuri aruncate peste mine
Gândul, lacrima, cuvântul, adunate la drapel,
Stropi din care se adapă pleoapele diamantine.

Chiar și visul, printre stele, nu plătește ban la vamă
Nu am auzit să fie luat în zori prizonier.
Știu că, neținut în scutec, fără tată, fără mamă
Uneori se-ncumentează pân’la porțile de cer.

Domnul și pe el îl unge cu alesul mir de nard
Îl încalță ca pe ochiul care vede răsăritul
Îl trezește să privească rugăciunile cum ard
Și-l învață arta minții cum se-nvață olăritul.

Numai pasul, poticnitul, se încurcă în pretexte
Ba de una, ba de alta, uită unde a pornit
Ca Pilat își spală vina, neînțelegând că este
Destinat să poarte omul spre Edenul strălucit.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.