Nichodin - creaţii proprii

Am rugat lumina să-mi ridice-o scară
Să mă urc cu tine dincolo de vis
Să-ți culeg, iubito, din zenit o vară
Să ți-o pun pe suflet, dar din paradis.

Dacă-ți spun că mâine e o altă nucă,
Miez de împreună rupt în două părți?
De-o vom sparge astăzi, are să ne ducă
Într-o toamnă lungă așezată-n cărți.

Pe aceste poteci au umblat rândunici
Pe acele cărări au trecut doar furtuni
Nori frumoși, plumburii, au lăsat pe aici
Ploi furate din curenții nocturni.

Din sânii verii curge un lapte argintiu
Acoperind pădurea cu umbre şi ecouri…
E August! Pe verandă vacanţe roz se scriu
Şi suple balerine dansează în stilouri.

Cât am umblat prin tăceri vorbeam cu cerul
Era o conversație întămâiată și sfântă.
Cât am zburat prin genuni am fost tare ca fierul
Mi se părea că matematica cerului cântă.

Timpul vâslește greu printre ghețari
Ca un bătrân vâslaș o veche barcă.
Trec anii prin genomul meu și parcă
Sunt, cum la moară, domnii râșnițari.

A venit la mine-o veste
Cum că iar e primăvară
Rătăcită-ntr-o poveste
Parte vânt, parte vioară.

Te caut levănțico, te caut cu ardoare,
Mi-au spus aseară fluturi că te-au văzut plângând
De prea puțină ploaie, de prea multă visare!
Vreau c-o îmbrățișare să te sădesc în gând.

...La rădăcina ploilor stă norul...
...La rădăcina păsării stă zborul...
...La rădăcina mării stă nisipul...
...La rădăcina vieții e ...cuțitul...

Se rătăci Orpheus cu barca lui în ceață
Se sparg itinerarii în largi oglinzi lichide
Legată e tăcerea c-un capăt ars de ață
Când Pontus Euxinus adâncul și-l deschide.