Nichodin - creaţii proprii

Să-mi dați toți norii înapoi
Eu nu v-am spus să-i alungați!
Cu ei voi face drumuri noi
La curcubee înjugați.

Și să mă ierți că n-am știut să-ți spun
Isuse, cât de mult Te-am întristat
În viața mea de prunc și de bărbat
Că n-am putut din așchii să m-adun.

După ploaie apar și ciupercile.
După ciuperci vine lista cu plățile
Într-o vineri pâraie, cu zecile,
Taie pădurea cu prejudecățile.

Cred
neîncrezătoareo
că venind iarna peste noi
cu barba ei de moș crăciun

Uneori ești dimineața care-mi dă lumina
Alteori ești blânda seară, liniștea, divina
Uneori ești șoapta mării îngânând tristeți
Alteori ești labirintul unei alte vieți.

În lumea noastră noi am fost doi greieri
La geamul verii îngânam cri-cri
Și printre menuete, arături și treieri
Am transformat în alb tot ce-a fost gri.

Locuiesc în coarda A
a unei mandoline
la etajul 3
un cintezoi mi-e vecin

Te-am iubit femeie ca pe-o zestre
Păstrată-n cufăr dacic, ori valah.
Azi deschid în amintiri ferestre
Și privesc și apăsat zic: ah!

Noi, cine știe ce ne vom rosti
Când dragostea va fi în pat bolnavă!
Poate-un cuvânt care va povesti
De-o inimă fierbinte ca o lavă.

Din când în când mă-ntorc în satul meu
De unde am plecat în tinerețe.
Păstrez și azi ca ban în portmoneu
Cei șapte ani cu visuri îndrăznețe.