Nichodin - creaţii proprii

Se-mbracă rugăciunea-n umilință
Și în genunchi aleargă la Stăpân -
Iubite Tată, scaldă-mă-n credință
În brațul mântuirii să rămân.

dintr-o eroare de navigaţie
iarna s-a prăbuşit în sahara
nu înainte să-mi facă viaţa amară.
ultima recolecţie e că

Dac-ai fi o floare eu aș fi căldură
Mi-aș întinde mâna și te-aș înflori
Tu mi-ai da culoare, (după procedură)
Și în primăvară ne-am căsători.

un cal albastru sînt pe ape
mult prea bătrân să mai fiu mânz
vin furtuni de la mal să m-adape
eu le las galopul drept prânz.

Și eu tot astfel sunt, ca dimineața,
Când din văzduh lumina te-mpresoară.
Văpăile, când ard întâia oară
Topesc nepotrivirile și gheața.

Mă scol de pe bancă pentru că m-au invadat florile
Mă sărutară (toate) cu toate culorile.
Sunt alb și roșu și verde și mov
Acuși, acuși deveni-voi hrisov.

Ca un copil ce nu știa prea multe
Furam înțelepciune de la tata,
O adunam grămadă cu lopata
Să fac altar pe vârful unui munte.

Sunt singur cu plânsul platonic al lumii
sfâșietor de tăcut
aud tămâia durerii oamenilor
(care miroase a lut)

Eu în care secundă să m-ascund
pentru că ascunzătorile timpului sunt pline
până la refuz

Primul pas am să-l fac eu
din tine înspre mine
din inima ta am s-o iau drept înainte
am să-nconjor universul de nenumărate ori