Poezii despre Credinţă:

Ridic privirea către cer
În nopți întunecate.
Aduc credința mea și sper
Lumina să se-arate.

Hristoase Doamne,Dumnezeul nostru
Ne-ai arătat care ne este rostul
Călătorind prin trecătoarea lume
Lipsită de cerească-ntelepciune

Pe o scară de credință
să urcăm cu umilință,
cu privirea către cer
ca să ne ferim de ”ger”.

Ce e aceea ce mulți nu prețuiesc
Dar i-e podoabă mâinii oricărui împărat,
Să doară e făcut, firesc
Cu sabia-nrudit e; dar curat!

Nu cu veste mare,
nici cu porți deschise,
Nu cu lume adunată
și clopote aprinse.

Am plecat sa colindam
P la case sa postam
Pe Youtube si pe Tip-top
Cantari vechi si noi in snopi

Nu sunt al meu în astă viață
Nu sunt al meu pe-acest Pământ
Domnul Hristos mereu mă-nvata
Că dintr-o altă lume sunt.

Iartă-ne, Vatră, iartă-ne, Țară,
Pentru a noastră îngâmfare și pentru lașitate.
Rătăciți-am fost în întuneric, pustiiți de fapte,
Atâta timp fără tine, nevinovată Patrie.

Renunță pentru Dumnezeu la gândul de mărire,
Smerenia e drumul drept, izvor de nemurire.
Modest e cel ce-n taina Lui își poartă alinarea
Și-n loc de aur pământesc primește iertarea.

Lumina coboară din cerul senin,
Biblia ne arată drumul divin.
Cu dragoste și răbdare în inimă,
Sufletul se înalță spre pace și lumină.