Poezii despre Credinţă:

Se-mbracă rugăciunea-n umilință
Și în genunchi aleargă la Stăpân -
Iubite Tată, scaldă-mă-n credință
În brațul mântuirii să rămân.

1. Te-am chemat în strâmtorare: să-mi vii în ajutor, să-mi dai a Ta îndurare; Te-am chemat Isuse cu atâta dor!

2. De sunt trist pe cale, Te-aștept să-mi vii în ajutor; să-mi dai a Ta îndurare, Te chem cu atâta dor!

Te caut, Doamne,-n ora rugăciunii
Cu tot izvorul limpede din mine,
Cu lutul brazdei care mă conține
Și cu dorința de-a mă da minunii

Îl caut pe tata.
Îl caut în adâncul inimii mele, în întrebările la care nu am primit niciodată răspuns.
Îl caut în gândurile care apar atunci când văd alți copii lângă tații lor.

Și dacă mor ,nu-mi pasă mie-
Nu fac din moarte tragedie
Și dacă mor, nu-s eu ce moare
Ci carnea asta trecătoare

De ce-am mai căuta răspunsuri?

Cineva a ales să le înșire pe toate
ca pe mărgelele unei zeițe uitate

Lumina Învierii
poem de Paște

Paște sfânt și luminat,

Vinerea noastră este neagră mereu,
Fiindcă Îl răstignim pe Dumnezeu.

Nu cu piroane — ci cu uitare,

Dimineața de Paște vine liniștit,
Ca o șoaptă pe care aproape n-o auzi,
Dar o simți.

Este Miercurea Mare a nelegiurii,
Doamne, câtă trădare-i într-ale tale oşti!
Oare ce ai amestecat în lutul zidirii
De ţi-au ieşit așa meschini şi proşti?