Poezii despre Natură:

Pacea să curgă pe Pământ

Pacea să curgă pe Pământ
Ca izvorul din pădure,

Cine colorează cerul violet
Când coboară peste zări, apusul?
Cine naște stelele discret,
Ca să lumineze Nepătrunsul?

O zi în rai


Talpa o scufund în lut,

Cer întinat

S-a făcut cerul albastru.
Plin de nori, bare boţit

Din flori, din pomi, prin ochi-avizi adun,
Verdele crud și roz și albul pur,
Adânc le-ascund în suflet căci vreau să le sădesc,
Mi-e sufletul mai tânăr... când văd culori cum cresc!...

Ploaia
...
Peste castanii înfloriți
Plouă des, plouă mărunt

Adulmec foșninda-nverzire
ce vântu-o-nfioară prin luncă;
Mi-e pleoapa o rană adâncă,
străpunsă de-a ierbii trezire.

E verde covorul ce-l flutură iarba,
Din flori e țesută azi iia ta toată,
Parfumuri adie din sânu-ți de fată,
Afară ne chemi , dezvelindu-ți podoaba.

Să mai facem o-ncercare,
Care aduce o minune mare,
Că-n suflet putere are fiecare
Și uneori durerea mare dispare.

Norii au început iar să fugă,
Uneori în acorduri de soare,
Ce nu mai poate să ajungă,
Se vede acum din zare.