Peste apă un scaiete,
legănat uşor de vânt
strălucea, scāldat de soare
lângă malul de pământ
şi părea a fi o floare
ce striga că-i este sete.
Fiecare val de apă,
în zadar se ridica
spre ciulinu-nghimpoşat!
Vântul, parcă despica
fiecare val mişcat
şi ciulinul, nestropit
în mişcare, scapă.
Strălucea în soare, galben,
legănatul scai-mărunt,
învelit ca-ntr-o mantie
de lumina ce-a căzut
şi părea ca o făclie,
pe un minunat desen,
de copil îngândurat,
ce o floare a visat.
Marile Piramide din Egipt erau la fel de albe ca zapada atunci cand au fost construite - blocurile de piatra erau acoperite cu un strat de calcar alb care de-a lungul timpului s-a distrus.
Citate şi Maxime:
Entuziasm naţional. Starea de graţie a disperării colective. Valeriu Butulescu
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: