Adulmec foșninda-nverzire...

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

joi, 20 mai 2021

Adulmec foșninda-nverzire
ce vântu-o-nfioară prin luncă;
Mi-e pleoapa o rană adâncă,
străpunsă de-a ierbii trezire.

Miroase a pace și-a mentă,
a drum șerpuit prin urzeală;
Își varsă amurgul de ceară
umbroasa răcoare latentă.

Se-nclină de vânt sălcii suave,
sub trene de plete curgânde,
ce-așteptă un semn să inunde
bătrâne și triste epave.

Și simt cum Danubiul mă-mbie
și-ascunde străfunduri solare;
Mă-ncearc-o lăuntrică boare
și-mi zboară tăceri - păpădie...


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXCIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

!
narcispurice
joi, 20 mai 2021



Salutări, Narcis!
gabriel cristea (autor)
joi, 20 mai 2021



Salutări, gabriel cristea!
Adie!
Cele bune,
narcispurice
narcispurice
joi, 20 mai 2021