Poezii despre Natură:

E un tremur firav în frunzișul de mur
Nemișcare pe cer cu căldură-n tumult,
Urgisind nori ce vor să-și formeze contur
Cenușiu, așteptat, nevăzut prea demult.

NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)

Suspină natura în agonie,

Înserarea

Dincolo de gândul nostru, cerul pare-a fi o floare
cu petale-n strălucire care parcă-ar vrea să zboare,

de atâta tristețe în cartier
ninge cu fulgi de cenușă,
sunt precum fluturii
peste trupurile firave,

Mai bine-aici la noi
...
Dimineață de vară.
Se ceartă niște vrăbii

Taina serii

Pământul se scufundă în negura slăvită
de stele și de lună. Ce liniște și pace

Câte minuni

Îmi las sufletul la soare,
vântul să mi-l judece,

Sufletul mea fost mereu o grădină.
In ea au răsărit nenumărate flori
Și copaci au prins viata
Ascultând de dulcele glas al inimii.

Noaptea, la Bradu
...
Ne-am așezat să privim către cer
O întreagă noapte-aveam înaintea noastră,

Noapte de (ne)iarnă
...
Suspină vântul printre blocuri,
N-aduce frig, n-aduce ploaie,