Pământul se scufundă în negura slăvită
de stele și de lună. Ce liniște și pace
înlocuiesc iar zarva din ziua prea grăbită!
Ce haină-ntunecată încep munții să-mbrace!
Se-ascunde soarele de noi,
rămânem pe-ndelete goi.
Peste fărâma de lumină, norii se adună.
Un palat întunecat e pădurea de pe deal,
peste care se ridică mândra lună,
pregătită-n taina serii-n voal de bal.
Se-aprind luminile-n convoi,
iar noaptea cade peste noi.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: