Poezii despre Natură:

Stă cireșul între vânturi,
Înșirând mărgele roșii.
De prin crăpături de ziuă,

Copiii gândurilor mari
Deschid urechi și ochii mari
Țintesc spre cerul gurii lumii
Când sugi din sânul stors al mumii.

În fiecare zi cad ploi

În fiecare zi cad ploi.
Către seară curg pe noi,

incantații
pe misterioasele trepte
ale areopagului, //
trecutul și viitorul

Unde ziuă nu-i și noapte nu e,
Și timpul se scurge îndărăt,
Iar fericirea in vid se mistuie,
Tu, te-ai ascuns ca apa în omăt …

Am o nevoie acută de tine,
Tu îmi ești lipsa supărării,
Numai când ești lânga mine,
Soarele bun, îmi risipește norii .

Împărtășanie
..
Ai auzit vreodată o frunză cum suspină
Când vântul o atinge cu-o șoaptă delicată?

Mai sunt căprioare, mai sunt...
Tot gingașe și zvelte apar,
Dar au viețile incerte
Din cauza câinilor hoinari.

Au purces la sindrofia florilor de chihlimbar,
Sânziene-mbrobodite cu basmale de parfum.
Își aștern pe sub azurul cerului, ca de cleștar,
Subțirimi îmbătătoare, ce plăcerilor fac drum.

S-a spart un rai cu îngeri de mătase
Și, speriați, s-au agățat de ramuri...
Vânt a bătut apusului în geamuri,
Când un suspin, din flori, se scuturase.