I

duminică, 11 iunie 2023

Copiii gândurilor mari
Deschid urechi și ochii mari
Țintesc spre cerul gurii lumii
Când sugi din sânul stors al mumii.

Natura moartă- n crengi uscate
Se clatină în vânt și bate
Un clopot în ruina vieții
Cutremurând în noi pereții.

E gura lumii larg căscată
Și ochiul, lacrima uscată
Resoarbe gândului durerea
De când cerea lumii părerea...

Acum nimic nu mai contează,
Prin fața lumii defilează
Fâșii din zdrențele căzute
Din gândurile mari, cernute...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.