Ina M. - creaţii proprii

Ceea ce sunt pășind pe pământ
Nu pot transpune într-un cuvânt,
Sărut tăcerea-n somn, pe gene
Picur misterele eterne.

Fii ca marea, imensă și profundă
În armonie cu fie' ce undă
Creată de o piatră aruncată
Să- ți strice liniștea nemărginită.

Se-încoronează teiul cu florile de ceară
Și parfumează dulce în fiecare seară
Poteci cu amintiri și vise înflăcărate
De stele înflorite, sclipiri de nestemate.

Orice vârstă are copilăria ei....
Ne place să fim copii și jocul îl vrei
Să fie prezent în fiecare clipă...
Femeie, tu de frumos faci azi risipă!

Iarba smarald lumina o filtrează,
Tăcerea de pe dealuri eclipsează,
Printre lănci ridicate, printre fire
O sângerie pată e-n trezire.

Curaj nebun în mantie de lână
Se toarce în fuior, ca o cadână
Într- un palat privește din freastră
La un deșert de- întindere albastră.

De dor mă doare amintirea
Copilăriei și într- o doare
Mă - mbrățisez cu primenirea
De gânduri triste... și e soare.

Cu pistrui pe față, fata
Dă bătăi de cap și tata
Nu mai știe ce metode
Să adopte... lncomode!

Nu credeam să pot a simți vreodată
Decăderea mare din viața curată.
Nu- nțeleg, cum Doamne am putut a trece
Dintr- o lume blândă, în cea rea și rece!

Tu ții tăcerea- în palme
Când stai pe deal, pe culme,
Poți s- o privești în față
Când vântu' - ți dă povață