Ina M. - creaţii proprii

În dansul de cuvinte irosite
Eu înțeleg ca ochii- îți sunt ispite
Și mă strecor cu pași ce- ți dau acordul
Să pui după o virgulă si verbul.

Între munte și mare
E un semn de-întrebare:
E pământ sau e apă
De la care se- adapă

Ce liniște- i aici...
Nici cei mai mari pitici
Nu ar putea să- alunge
Tăcerea ce ne- împunge.

Un tată este un stejar
Ce are-n fibre ceresc har...
Să fie falnic, dârz și drept,
Furtuna să o simtă-n piept.

Îmbrăcat în frunze, gândul
Fuge iute de cuvântul
Zgribulit pe două buze
Strânse și foarte confuze.

O sticlă cu vin...
Paharul închin
În semn de divin
Moment de prea plin.

Frământarea mării-
Calmul depărtării...
Valul spart în spumă
Pe om îl îndrumă.

Să curgă vinul în pahare,
Sau ce mai are fiecare
Prin frigider sau debara,
Și să strigăm : Ura! Ura!

Încă o vară a trecut
Pe-o frunză galbenă, în vânt
Și pot să spun că n- am știut
Să- i adresez nici un cuvânt.

Vuiet scurs din plumb de nori...
Nu mai poți sa te strecori
Printre uzi fuioare reci,
Prin care nu poți să treci!