Ina M. - creaţii proprii

Doamne, ce e omu'-în viață?
La- început pe a lui față
E lumină, bucurie...
La final durerea vie!

Amar e gustul dimineții
Când de departe, tinereții
I- ai zis "Adio!" și- ai plecat
Pe drum cătând un dumicat.

Pe o frunză veștejită
O furnică stă, ezită
Să continue să ducă
Coaja spartă de la nucă.

Ce frumoasă este mama
Peste trecerea de vreme,
Doar acum îmi pot da seama
Care- i rostul ei în lume!

Ne mor părinții și le plângem soarta
Căci viața iute își învârte roata...
S-a rupt din suflet sufletul de tată
Și rana ce-a rămas e-nsângerată.

Vai ce m- a mai nins aseară
Cu cântece de chitară
Și mi- a înghețat frustrarea
Asmuțindu- mi încântarea!

Dantela valului îmbracă
Nisipul fin ca altădată,
Se naște soarele din mare
Să-și caute pe val cărare.

Steaua pașilor pierduți
Luminează revelații,
Anii tălpilor, temuți,
Lasa- n urmă constelații.

Și s- a mai dus o vară
Și s- a mai dus un an...
Începe să ne doară
Privirile în van.

Pe frunze de tei se scurg lacrimi reci
Și nori plumburii în gânduri întreci,
Tristețea scâncește în cerul smerit...
E vreme de ploaie și chiar de iubit!