Ina M. - creaţii proprii

Aș vrea să- întreb un răsărit
De ce se zbate- n infinit
Mereu, mereu și nu renunță
Să-învârtă roți de la căruță?

Ca albina în polen
Mă îmbrac în praf, solemn,
Pașii de pământ fierbinte
Strivesc cenușa din minte.

Caut plăcere
În ceas de tăcere.
Ofer companie
Și flori de câmpie

Între cer și pământ
E credința, cuvânt
Spus de om păcătos
Ce acum e sfios

Din punctul de- început pornim
Spre infinitul ce- l dorim
Mai roz, mai violet, lumină...
Născuți fără să vrem, din vină!

Când te aștepți la vreme bună
Și vezi că vine o furtună
Să- ți pui o pelerină mare
De gânduri bune și de soare.

Petale de gânduri
Îmi cad rânduri, rânduri,
Din flori de tăcere
Când vremea o cere.

Ce rost mai are să mă plâng?
Nimeni nu vede ce nătâng
Ne zbuciumă în vijelie
Lanul valorilor din glie...

Nu mai respir de mult și crezi că am murit,
Nu pot să fiu nici azi așa cum ți- ai dorit,
Astfel tu înțelegi ce voal de gândiri ude
Îmi las la infinit ca mintea să- mi inunde.

Copiii gândurilor mari
Deschid urechi și ochii mari
Țintesc spre cerul gurii lumii
Când sugi din sânul stors al mumii.