Ina M. - creaţii proprii

Într- o vază mică, mică,
Lăcrămioarele își pică
Câte-o floricică strânsă
De durere necuprinsă.

Caută- mă în liliac
Poate o să îți fiu pe plac...
Miroase florile.... Divin!
Parfumul lor e și un chin

O explozie de flori peste crengile- înroșite
Se împrăștia în vânt cu petale zdrențuite,
Legănate crengi zemoase sub o scoarță reînviată
Etalează bucuria primăverii prea fardată.

E seara târzie, privesc în pahar
Și vinul divin revarsă cu har
În mintea confuză de gânduri închise
Idei geniale și spumă de vise.

Magia zâmbetului tău
Îmi face bine dar și rău...
Ce să- înțeleg când îmi zâmbești?
Că vrei să- mi spui din nou povești?

Unduirea unui val-
Călărețul unui cal...
Lacul își sparge oglinda,
Cerul își caută- osânda.

Șoapte de vânt prin crengi la pământ
Deschid urechile...parcă un cânt
Străbate văzduhul pâna la cer
Și tu nu mai vi primăvară...sper

Se frământă cerul și ne copleșește,
Nu cu –încărunțirea care ne privește
Ci cu supărarea nepăsării noastre,
Cunoscând dorința minților sinistre.

Nebună e lumea de crede că poate
Că știe și poate să facă de toate,
Nebun este omul ce spune că știe
Secretul din viață ce-l face să fie...

Mozaic de sentimente,
Răni, extaz, mare și munte
Se deschid în valea nopții
Și încarcă drumul minții