Ina M. - creaţii proprii

E cerul somnoros și trist
Iar norul negru, un artist
Își lasă pensula să cadă
Pe- aleea timpului și- o udă...

Adulmecându- mi tinerețea
Am întâlnit pe drum tristețea
Dar mai puternic, primăvara
Mi- a scos din inimă comoara...

Linie, linie, punct și punct,
Linie, linie și- un rotund,
Linie, linie și- un balon,
Ăsta- i chipul lui Ion...

Un nor de praf stelar se- avânta- n univers
Și pașii prea grăbiți alintă talpa- n mers
Căci știu că fericirea de a privi la stele
Întinde tot mai tare a bărcii mele vele.

Însângerații ghiocei răzbesc din iarna bolii noastre,
Se nasc în gânduri clopoței ce- anunță- ngrijorări terestre.
Imaculata inocență uită- n anii ce- au trecut
E pusă- n colt, la penitență, ne mai fiind omului scut.

La malul mării, Dumnezeu
Admiră valul numit Eu
Care se-ndreaptă către mal,
Metamorfoză într-un voal.

Înmugurire, sentiment
Pe creanga zilelor ciment,
Irumpe seva din beton
A primăvară într- un zvon.

Plecăm din lumea noastră mică
Cu un regret și multă frică
Că nu suntem demni să ajungem
La Dumnezeu și nu ne ungem

Pe patul cărții stă întins
Motanul ce-a uitat de lins
Și toarce rânduri jucăușe
Pe pagina prinsă-n cătușe.

Cumplit se- aude vântul
În stuful cel uscat,
A înghețat cuvântul
Pe câmpul neudat.