Ina M. - creaţii proprii

De câte ori îţi vine-a spune
Cuvinte grele ce rănesc,
Gândeşte bine şi te pune
În pielea celui ce-l ochesc!

Nu mă aştept în veci tu să-nţelegi
În inima şi mintea mea că-i clocot!
Şi sentimente, gânduri tu n-alegi
Să le trăieşti cum fac eu într-un hohot

Fulg de nea, fulg de nea,
Te văd prin fereastra mea
Cum pluteşti uşor în zbor
Şi te-aşezi pe un covor

Dă-mi, Doamne, Tu putere ca să duc
Durerea sufletului și mă învață un truc
Ca să mai ușurez din simțământ
De dor de-ai mei, ce este pe pământ

Acră ca o murătură
Bătrână e-o domnişoară,
Peste care-a trecut timpul
Şi-ascuţit în vocea-i timbrul.

Durere, frustrare,
Dezamăgire în nemărginire,
Întrebări fără răspuns
Şi spirit rănit şi cuprins

Iubire, suferinţă,
blândeţe, credinţă
şi multe sentimente
ce o menţin fierbinte.

Început...
Trist, dureros şi temut
În trăiri, experienţe
Ce-ţi fac sufletul zdrenţe.

Nu-i mai curajoasă floare
decât ghiocelu-n soare
pe-o zăpadă alb cristal
strălucind a ger fatal.

Prin lupa picăturilor ce atârnă
De sute de bobiţe mici de tei
Văd ziua clar că este o coroană
Pe capul vieţii pusă chiar de zei.