Ina M. - creaţii proprii

Când ai strâns în tine truda
Ce-ai cules-o peste zi,
Ți-ai adus aminte pilda
Ce-ai citit-o-n poezii:

Azi frunzele îți cad lin la picioare
Căci ele nu mai sunt ca verzi fecioare,
Tu calci pe ele fără să te doară…
Și astă vară le-ai numit comoară!

Știi, toamnă...
Azi ai fost o doamnă,
M-ai luminat c-un soare blând,
M-ai încălzit în suflet, gând,

E toamnă afară și plouă,
Natura e-n haina cea nouă
Și noi avem suflete triste,
De-acum gâzele n-o să mai miște!

Patruzeci e vârsta care
Absolutul e în floare,
Un capitol se încheie
Dar un altul vrea să vie…

Cântec de lebădă albă,
Lumina lunii o scaldă,
Lacul întins ce vibrează,
Tăcerea din noapte e trează!

Mi-ai îndreptat pașii în viață pe un drum,
Credeam a fi frumos și poate cel mai bun…
La capătul lui, deodată ai deschis,
O pajiște cu maci, frumoasă ca în vis.

Roșu, alb sau violet
Bobul cel mai desuet,
Cu frați mulți pe un ciorchine,
(Să-i desparți, ușor îți vine!)

Ți-am prins numele în palmă
Și l-am dat azi de pomană
Gurii mele ce cerșea
De pe cer o mândră stea...

Galbene gutui
Ce au puf de pui
Peste obraz de ceară
Născut astă vară.