Ina M. - creaţii proprii

Dă-mi, Doamne, Tu putere ca să duc
Durerea sufletului și mă învață un truc
Ca să mai ușurez din simțământ
De dor de-ai mei, ce este pe pământ

Acră ca o murătură
Bătrână e-o domnişoară,
Peste care-a trecut timpul
Şi-ascuţit în vocea-i timbrul.

Durere, frustrare,
Dezamăgire în nemărginire,
Întrebări fără răspuns
Şi spirit rănit şi cuprins

Iubire, suferinţă,
blândeţe, credinţă
şi multe sentimnte
ce o menţin fierbinte.

Început...
Trist, dureros şi temut
În trăiri, experienţe
Ce-ţi fac sufletul zdrenţe.

Nu-i mai curajoasă floare
decât ghiocelu-n soare
pe-o zăpadă alb cristal
strălucind a ger fatal.

Prin lupa picăturilor ce atârnă
De sute de bobiţe mici de tei
Văd ziua clar că este o coroană
Pe capul vieţii pusă chiar de zei.

Lacrimă de perlă albă
Cad din iarna friguroasă
Şi în drumul rece, gri,
M-am prins uşurel de-o creangă

Iată cum o scumpă doamnă
(Ochi căprui,păr castaniu) ,
Se plimbă pe stradă-n toamnă
(Chiar de-i vânt şi e târziu) .

De toţi şi toate tinereţea fuge
şi tot ce-i copt, trecut prin viaţă,
de-a lungul timpului ce curge,
se ţine suspendat de-o aţă.