Ina M. - creaţii proprii

Să speli de vise fruntea caldă
În dimineți prea mohorâte
Și pe obraji speranța crudă
Să- ți șteargă gânduri prea cernite.

Când amintirile mă-îneacă,
Speranța unei stele, încă
Din noaptea palidă răsare...
Se bate miezul nopții, oare?

Atunci când pleci spre libertate
Să nu uiți că artistul poate
Să inventeze scena vieții
Spărgând zâmbind tăria gheții.

La sfârșit de an mi- e gândul
Că mă- apropii, îmi vine rândul
Să dau vieții socoteală
Pentru anul scris pe- o coală

Se- așterne iarna pe hârtie
Nici un cuvânt nu vrea să- învie
Căci inspirația e moartă,
Impasul e lacăt pe poartă.

A trecut pe stradă timpul
Și s-a dat în lături vântul
Ca să nu îi stea în cale
De la treburile sale.

Între două frunze moarte
Stau speranțele deșarte
Și atârnă de o creangă,
Învelite într- o rugă.

Timpul nu iartă...
Fii frumusețea-n faptă,
Fără răsplată!

Pătratul se înscrie- n cerc
Și fiecare colț încerc
Să- l țin în arcul ideal
Al codrului născut pe deal.

E toamnă și plouă rugina din pomi...
Bacovia- n suflet tristeți îmi imprimi!
Cu capul plecat de-atâta povară
Privești frunze moarte, a mia oară.