Ina M. - creaţii proprii

De milenii spală malul
Apa mării înspumată
Și se urcă- n ceruri valul
Liber, cum n- a fost vreodată.

În noaptea rece cerul
Acoperit de nori
Trimite-n suflet gerul
Și te cuprind fiori.

Pisica toarce în culcușul cald al viselor
Când leneșul stă agățat de crengile vlăguite ale copacilor.
A fost furtună în zilele săptămânii ce a trecut
Și știu că mintea a găsit scăpare din tornadă , cum a putut...

Nu- și amintește ce- a pățit,
Cum s-a înfipt(și-a fost cumplit)
În buturuga împietrită
În neființa nedorită.

O stare de exaltare
Pe margine de mare,
Învingător pe creste
Când inima îți crește

Cu sufletul mereu tresare
O mamă cu inima mare
Și-în fiecare clipă gânduri
Pornesc către copil în rânduri.

Când pleoapa peste pleoapă
Un gând pribeag adapă
Se face întuneric
În universul sferic.

Amestec de speranță și furie
Natura prea devreme vrea să- învie!
Acum sunt nori și frig și-încrâncenare,
Acum e cald, pe cer e mândrul soare...

Și m- am trezit în iarbă
Când razele de soare
Se chinuiau să soarbă
Din visul cu răcoare.

Vântul schimbării-
Suflul mirării...
Sucul cu viață
La suprafață.