Ina M. - creaţii proprii

Din cioburi de lumină
O umbră ce suspină
Își face diademă
Știind că se destramă.

Cine sunt eu? O întrebare
Ce o ignor sau chiar mă doare
Tot căutând de ani răspuns
În gândul cel mai nepătruns

A trecut timpul de când nu mai ești,
De trei ani tată-n lumile cerești
Ți-e sufletul, aici îți ducem dorul,
A trecut timpul, sa-ncheiat soborul.

Frigul străpunge tăios săptămâna,
Ploaia cu luciu de păcură, luna,
Ne închidem în gânduri zgribulite,
În nopțile umede, nedormite.

Sub plopul ce-a încărunțit
De frigul ce repede-a venit
Lumina nostalgiei toamnei
Reflectă chipul unei doamne.

Când nu ai de sărbătorit
Sau nu- i destinul însorit,
Deschide sticla cu licoarea
Ce dă minutelor savoarea.

E liniștită noaptea în toamna timpurie,
E luna așezată pe cer , e aurie
Și bolta e străpunsă de-albastre licăriri
Când se destramă-n suflet un ghem cu amintiri.

Între liniște și zgomot
Ne desparte doar un clopot
Și pendulul unui ceas
Ne arată ce- a rămas,

Nerăbdătoare toamnă
Ce nu mai ține seamă
Că azi, în calendar
E luna lui gustar!

Cu flori pastel în gânduri, la trezire
Duci ucigașele tristeți către pieire
Și ziua se anunță să te- înalțe
Spre cerul cu plăcute rezonanțe.