Ina M. - creaţii proprii

Mamă iubită, icoană la altar,
Nu vom avea vreodată, noi, habar
Ce este-n sufletul plin de iubire,
Lumină sfântă, nobilă menire...

Azi am coborât în mine...
Și sunt sigură...nu-mi vine
Să mai ies de-aici , afară,
Unde frigul mă doboară!

O stâncă vreau să fiu,
La malul mării...
Să-ți umplu sufletul pustiu
Cu taina depărtării!

Iarna și-a pus cuvertura
Și a-ncremenit natura...
Gerul e așa năprasnic
Că te lupți cu el zadarnic,

În suflet ai o amintire
De prima voastră întâlnire
Iar inima mai tare-ți bate
Căci e iubirea ce-o străbate

Boboc de trandafir eu sunt,
La o fereastră-n casă,
Nu simt al iernii aspru vânt,
De frig, nici că îmi pasă!

Într-o dimineață
Am să mă trezesc pom...
Și în ziua aceea
Am să am muguri,

“ -Unde fugi așa, Raluca?“
“ -De ce ai în mână nuca?“
Întrebă azi o mămică
Pe fetița ei cea mică..

Douăsprezece ore-n ceas
Le duci zilnic, pas cu pas...
Ore petrecute ușor,
Ce au aripi într-un zbor,

Când gerul ne îndeamnă să ne-ascundem
În noi și-n tot ce credem că mai suntem
Ne cuibărim la focul amintirii
Și vrem să dăm frâu liber, iar, iubirii!