Ina M. - creaţii proprii

“Ce-i cu tine, domnişoară?
De ce vrei să mergi afară?
Ai simţit că-i primăvară
Şi vrei să ieşi, prima oară?

Aş vrea să fiu albină
Şi să culeg lumină
Din flori de primăvară,
Să simt ca o comoară

Delicată ca o fată
Floarea albă-n asfinţit
E în liliac pitită
Şi te-nvăluie subit

Dimineaţă, într-o curte,
Unde viaţa spune multe
S-a trezit în rouă, iarba!
Un bondar îşi udă barba

Mâna sufletului stins
Din greşeală a atins
Faţa inimii ce bate
În ritmul care se zbate

Degeaba mă-nvelesc în sentimente
Ce-s calde şi mă plouă cu torente
De gânduri bune şi vise frumoase...
Eşti gheaţa ce pătrunde pân' la oase!

Sufletu-i plin de flori de primăvară,
El zboară în văzduh pentru a mia oară,
Mi-am pus aripi din fragede narcise,
Pe faţă simt căldura florilor încinse.

Plânge un copac cu flori,
Curg lacrimi albe de petale,
Pe-al ierbii verde în fiori
Vântul mi le aşterne-n cale!

Amintirile în suflet,
Muze sunt pentru poet
Şi acesta are gânduri
Aşezate rând în rânduri

După ani de iarnă aspră
Când a nins în viaţa noastră,
Am simţit crivăţul aprig
Și am îngheţat de frig,