Ina M. - creaţii proprii

Pierd nopţile cu poezii
Fiindcă în mine tu învii
Acele amintiri scăldate
De versurile puse-n șoapte!

Fiindcă mult îmi place
În locul cu pace,
Mă intorc mereu
Unde nu mi-e greu...

Trecut-au anii şi m-apasă dorul
De timpul când pentru bunici,odorul
Era fetiţa care zâmbea mereu
Şi ei spuneau că râde Dumnezeu.

În pădurea de pe deal
Mi-au oprit un loc în stal
Mierlele şi ciocârlia
Ca să le-ascult rapsodia.

În seara caldă pătrunde prin fereastră
Parfum de flori de tei venit din curtea noastră;
Somnoroase păsărele se strâng pe crengi,
Se-aud pe drum vreo două sau trei tălăngi.

Când intru ud în mânăstire
Pun doar un gând în răstignire
Pe-altarul trunchiului brăzdat
De taina ce nu s-a-nchinat.

Ştii, bujor…
Mi-e atât de dor
De trecutul nostru
Când priveam la astru

Trece melcul prin grădină
Şi străbate în lumină
Verdele din iarba udă,
Ochii mari parcă-mi inundă

La o mare sărbătoare
S-a făcut cadou o floare
Prinsă în buchet, frumos,
Dăruit cu glas voios.

Când sufletul se-aşează, pe-nserat,
În iarba fragedă şi stă culcat,
Admiră soarele ce în splendoare
Te strânge-n raze cu o-mbrăţişare!