Poezii despre Natură:

Am avut un vis în noapte,
Să-mbrac primăvara-n șoapte.
S-o pictez în roz-aprins,
În păr floare de cais.

E vremea ca natura să învie!
Să învie pomii, și inima să fie
O primăvară, și mă rog să vie
Prin grădini și suflet, bucurie.

O altă zi, o altă primăvară
Îmi umplu sânul vieții cu parfum
Și îmi deschid fereastra spre un drum,
Pe care-înaripații muguri zboară.

Când piatra neagră-a nopții stă să crape,
Apare luna din celest pustiu,
În voaluri de damasc portocaliu,
Cu grele trene răvășite-n ape.

Zăpada-și plânge-n ape prea seninul,
Sub gălbeneala soarelui zbârlit,
Ce-și nălucește sfera din zenit
Și-i amuțește, cu luciri, suspinul.

Gustul fulgilor de nea
…
Un fulg de nea a dat să se aștearnă
Pe o petală fină de crizantemă albă

Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
Prin hore încinse din sfere vibrânde,
Semnând cu secunda destine născânde,
Preludii de visuri în vieți austere!

Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
Monotonă toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele numărând.

Bat clopotele toamnei pe ultimul ei drum,
Și-n zare arde cerul și se preface-n scrum,
Nu e un dor mai mare decât plecarea sa
În care despărțirea-i din ce în ce mai grea.

Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.