Poezii despre Natură:

E toamnă, iubito
...
Sfârșit de toamnă iubito,
De toamnă-nsorită,

Cămăși de in, răcorii.

Stele-n cer,
parcă dansează

chipul mersului tău

Cu
numele tău

Trăim atâtea vremuri grele
Vuiește marea așa cumplit
Și cad în ea — atâtea stele
Din patria iubirii mele

Merg pe cumpăna gândirii
Cu flori albe de caiși
Și pe drumul nemuririi
Sunt cu ochii larg deschiși

Toamna pe deal culorile mă-mbată,
Toamna pe deal am cunoscut o fată,
În privirea ei vedeam cerul senin...
Glasul ei... vânt lin și-un tainic suspin.

Pădure în prag de toamnă
Ești frumoasă ca o doamnă
Și-ți curg lacrimi pe obraz,
Când te taie… de necaz.

Fir de nisip în vânt sunt Doamne
Sub sfântul tău tavan albastru,
M-ascund ca-n puf de pene albe,
De focul viu, lumii pilastru.

Mai sunt din vară zile rătăcite,
...
Cad frunzele-ofilite de pe ram,
Biruite de un vânt răvășitor,

Unde se-avântă visele toate?
Unde iubirile cuib își clădesc?
Unde blestemele negre dospesc?
Unde-i comoara din rugile-nalte?