Trăim atâtea vremuri grele
Vuiește marea așa cumplit
Și cad în ea — atâtea stele
Din patria iubirii mele
Căci și-au găsit în ea sfârșit
Vuiește marea și-n necazuri
Cuprinsă iată-i omenirea
Lovită astăzi de talazuri
Și pier atâția în amaruri
Acum găsind — iată pieirea
Atâtea boli cumplite vin
Pe atâți lovind cu necruțare
Și sunt răpuși atâți de chin
În lacrimi grele și suspin
Căci nu mai au nicum scăpare
Lumea-ntreagă e lovită
Chiar viața iată s-a schimbat
Căci omenirea-i amăgită
Și în păcate prăbușită
Drumu nu-i — mai e curat
Scriptura nu mai este țintă vie
De atât de mulți e-abandonată
Puțini privesc spre veșnicie
Ca Domnul Isus să le fie
Viață aici — și-n veci curată
Puțini pe stâncă au rămas
Hristos fiindu-le azi Mire
Și stâncă tare și popas
Ascultând — de-al Domnului Sfânt glas
Și depărtați de vechea fire
Cuvântul Sfânt se împlinește
Și Evanghelia Divină
Dar omul nu se mai trezește
Și în păcat se adâncește
Nu vrea s-audă de lumină
E-o vreme azi descrisă-n Carte
În Cartea sfântă a iubirii
Cu omul dar tot mai departe
De-a Adevărului dreptate
Și doar pe căile pieirii
Hristos și azi este Lumina
Și El e Adevărul Sfânt
Slujiți-l voi întodeauna
Căci El poate să dea cununa
Și-n ceruri sus și pe pământ
Veniți dar azi să vă predați
Acelui Sfânt și răstignit
Cu El să fiți în veci dar frați
Cuvântul Sfânt să-l ascultați
În al păcatului sfârșit
24 oct. 2021 Bet.
vezi mai multe poezii de: i.balan
Detalii poezie:
Distribuie pe: