Poezii despre Natură:

Au re'nviat pădurile barbare
şi, din străvechi războaie de ţesut,
un stol de-albastre păsări stilizate
străfulgeră în zori văzduhul mut.

Am zburat pe-un calul-popii
sângeriu și ne'nhămat,
să aud cum cântă plopii
pe sub frunza de-nnoptat.

(Drumul abia se mai vede pe câmpul pustiu,)

Nălucirile vuiesc prelung prin rafalele de vifor-
Dezlănțuite într-o simfonie cu grave arpegii...

Dunia Pălăngeanu

POVESTEA CRĂIESEI

Roua sufletelor noastre dansează, zâmbind la răsărit,
Plutind în vânt ca petalele cu pasul egal împărțit.
Suflul ancestral ne-a adus aici și acum înflorim
În grădina interdimensională, colorată, străjuim.

Cu ele materializarea gândului,
Scrierea faptelor ce creează istorii,
Vedem și arătăm Creatoarei și Zeului
Ce se petrece printre morți și vii.

Nici nu mai știu de e noapte sau zi,
Clipă cu clipită se petrec și le resimt
În serile calde și diminețile limpezi,
Gânduri de limpezit, să simt ce presimt.

Când în jur sunt ramuri goale

Pe covorul alb răsar
doar brânduşe înflorite,

Totul s-a schimbat, nimic nu e ca atunci,
Când aveam iarbă verde-n lunci,
Mai e câte-un nuc ce-n curte străjuiește
Și de departe il văd cum mă privește.

Împrumută-mi privirea ta,
Să văd ce văd, cu și prin ea.
Să-ți recunosc visul și originea,
Cu poli magnetici e manifestarea.