Poezii despre Natură:

Natură, îmbrățișează-mă mai des,
să scap de frică, panică
și de tristețea apăsătoare.
Încerc să fac săpături în mine,

Soarele plânge;
în livadă,
lacrimi rubinii,
gata să cadă

ALARMĂ

Urşi, mistreţi şi alte animale
trăiesc din ce în ce mai greu,

Șoaptele vântului
...
Mi-a șoptit un fir de vânt:
Omule, fii pregătit,

Când marea-ți va îngenunchia asemeni unui cavaler
Sub tălpi de nisip cu miros de scoici
Îți va aduce ecou de păsări marine
Și-ți va cânta o melodie pudrată cu praf de tânguire.

Răspunsul mi-l dați voi?
Sau am să întreb poeții:
Viața-i pentru noi,
Sau noi suntem ai Vieții?

Asta este, s-a dus vara!
...
E dusă vara de pe-acum
Nu mai cântă mierla-n crâng,

imensă rămâne
cu ape bătrâne
marea albastră
in urma noastră

Joc
...
Un vânticel de toamnă bântuie pe-afară,
Se simte dimineața când răsuflă rece

La pescuit 2
...
Când ajung la Oltul nostru ce-nșiră maluri de porumb,
Caut loc bun pentru mine, să nu stau pe scaun, strâmb,