Poezii despre Natură:

Pleca-vom în zori!
...
E noapte și plouă, nu-i lună pe cer,
E-aproape de două, e noapte și plouă,

Dis de dimineață
...
Când Oltul îmi atinge noaptea din privire,
Cu valurile-i calde ce prind soarele-n ele,

La pescuit
....
Mi-a făcut cu ochiul un deal din depărtare,
O adiere blândă m-a atins pe față,

Dacă toamna ar țese covor din penele căzute
Ale păsărilor ce se zoresc să plece,
Ar ghici în zbaterile arpilor lor
Zbuciumul și tristețea că pleacă,

Mergând desculț-acum prin iarbă
Aș vrea ca soarele să fiarbă,
E cam târziu, dar timpul mai încearcă,
Să ne mai cuprindă cu căldură oleacă.

Se prind în lanț anii unul după altul,
Te uiți cum trece viața ta-n zbor,
Te pregătești pentru a face ușor saltul,
Să poți merge din nou la izvor.

Piroga lunii împunge nori subțiri,
Luceafăru-i aprobă gestul in vii sclipiri,
Licuricii clipesc în lumină,
E noapte parfumată ,divină.

Cerbul cu amurg în frunte

Prin vâjâit de codru care geme
Neliniștea, în cioburi de gânduri se frânge,

Fereastra Mare -
Altarul Sâmbetei de Sus,
Orgoliul Dorului de spus
În zi de sărbătoare.

Apusul din lac
...
E-atâta liniște că-aud
Vântul cum atinge valul