Poezii despre Natură:

Aş vrea să fiu culoarea verde crud,
Pe câmp să stau, cu rouă să mă ud
În fiecare zi de dimineaţă
Apoi să-mi scald în soare verde faţă!

El Bucătar maestru, al cratiței principe
Pe focul blând, domol, minunea o-nfiripe:
Bucatele-s alese și pune-al său obraz
Papila gustativă s-o bage în extaz!

Cu talazuri azurii, lapidează stâncile,
Și în spume alburii, barbotează scoicile.
În văzduh doi pescăruși își dispută un stavrid,
Briza răcoroasă-i mană pentru orice individ!

Tu ești prezent în toate, materiei verigă
Prezența-ți nevăzută azi încă ne intrigă
Prin cuante-ți schimbi menirea de la argint la aur
Din hidrogen în heliu în Soarele cel faur.

Codrule, sub umbra ta, vin cu drag a mă plimba,
S-aud tril de păsărele și să mângâi micșunele,
S-aud susur de izvor, tot mereu preumblător,
Să văd muguri de verdeață, sufletul să-mi scoți din ceață.

Bătrânul râu, curge fâșie
Printre câmpii, și munți, și dealuri,
Multe-a văzut și multe știe,
Dar le păstrează-ascunse-n valuri.

Cănd e visul cel mai dulce,
Într-un somn ce te tot duce
Către lumea cea ştiută
De subconştient cernută,

Am stat sub copacul care
M-a nins astăzi cu petale
Albe şi strălucitoare
Ca bobiţele de perle.

Mă copleşeşte ploaia iar,
Orice speranţă-i în zadar!
Nimic nu poate să mă facă
Această stare să îmi treacă!

Aprilie, lună nebună,
Când e soare, când furtună!
Acum e multă lumină,
Păsări cântă în surdină