Poezii despre Natură:

Doar ploaia ne știe,în fiecare amurg
Dorințe și vise,ce-n treacăt se scurg
Ascunde în stropi,secrete nespuse
A unor persoane,de viață supuse

Adu Doamne, Ploaia!...

Adu Doamne, ploaia, Spiritului Sfânt
Peste-ai Tăi copii, ce-aici pe pământ,

Ploaie de primăvară

Plouă, cu picuri de cristal peste pământ
Să-l spele de reziduri şi să-l curăţească;

Plouă, Ploaie peste mine!

Plouă, Ploaie peste mine
Din cer de la Tatăl Sfânt,

Ploaia

Când ploaia binefacătoare
Îşi varsă stropii reci de vânt

Tu înflorești când bruma vine,
Culorile îți sunt divine,
Petalele par limbi de viață -
Bruma ce cade nu le-ngheață.

E toamna,ce-a schimbat decorul
S-a așternut peste meleaguri
Până și frunzele-și iau zborul
Din pomi,în ale noastre praguri

Rondelul brumei argintii

M-am trezit de dimineaţă şi-am privit
Peste livada sumbră, -n frunze ruginii,

Rondelul Frunzelor uscate

M-am întâlnit, pe potecuţa din livadă
Aşa, c-un val vârtej molcom de vânt

Afară-i frig,și-o pătură-și așterne
Bătrâna toamnă,pe poteci
Cu vânt,din pomi începe-a cerne
Întreg frunzișul,lăsând doar ramuri seci