Poezii despre Natură:

Ploaia

Când ploaia binefacătoare
Îşi varsă stropii reci de vânt

Tu înflorești când bruma vine,
Culorile îți sunt divine,
Petalele par limbi de viață -
Bruma ce cade nu le-ngheață.

E toamna,ce-a schimbat decorul
S-a așternut peste meleaguri
Până și frunzele-și iau zborul
Din pomi,în ale noastre praguri

Rondelul brumei argintii

M-am trezit de dimineaţă şi-am privit
Peste livada sumbră, -n frunze ruginii,

Rondelul Frunzelor uscate

M-am întâlnit, pe potecuţa din livadă
Aşa, c-un val vârtej molcom de vânt

Afară-i frig,și-o pătură-și așterne
Bătrâna toamnă,pe poteci
Cu vânt,din pomi începe-a cerne
Întreg frunzișul,lăsând doar ramuri seci

În savana liniştită,
leoaica se odihneşte,
îşi mijeşte uşor ochii
şi în jurul ei priveşte.

Eu sunt cuţu' cel fidel
Stăpânului de orice fel;
Fie că e rău şi azi
L-am iubit şi ieri şi azi.

Ce dacă vine primăvara?
Când iarna nici nu a plecat;
Nu s-a topit încă zăpada,
Trece ca toate, nu e păcat?

Pe o melodie rock
sinistră
dintr-o dată s-au frânt
aripile