Poezii despre Natură:

Sonet tomnatic

E toamnă iar, nu-i nimeni pe alee
Doar vântul ce mai suieră grăbit,

Într-o floare

Iubesc parfumul florilor din glastre
Si frumusețea lor mă copleșește,

Luna

E-o noapte nefirească
Cu cerul de văpaie,

Parcă salt

Privesc cu bucurie spre înalt
Afara-i cald e soare si e bine,

Lumea cât ar fi de mare
Aş umbla-o-n lung şi-n lat,
Să te mai găsesc odat’
Toamnă, cu a ta culoare

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,

HAIKU 俳句

Singur printre pustnici –
bruma îmbrăcând un sfânt

Cântecul mierlei –
întrebare nepusă,
mii de răspunsuri.
◊

Gând târziu arzând în tine,
demon devorând retina,
pe ursitul care vine
îl descântă cu lumina.

cu ghearele lacrimilor

din norii grei