Poezii despre Natură:

E frig și fulgii de zăpadă,mângâie-al meu obraz
E anotimpul preferat,al tău frumoasă doamnă
Și gerul potolește-n grabă,al mărilor talaz
Imaginea-i superbă,e pur și simplu iarnă!

Aer să fiu,ori brumă deasă
Ce-mbracă lumea în mireasă
Să-ți fiu cojoc de primăvară
Ceas de ceas,seară de seară

Nu-ţi cer să-mi dărui Ursa Mare
şi nici chiar Luna de pe bolta;
de poţi să-mi laşi surâs de soare
ori linistea-ţi involtă.

O,floare,de ce nu te superi
Când vezi albina din polen că-ți ia
Când oameni,cu ale tale ruperi
Și-mpacă la necaz femeia?

Cad frunze cum au mai căzut
E toamnă iar în emisferă
Peisajului ele conferă
Tristețe cum n-am prevăzut.

În ploaie de toamnă,cu nori plumburii
Cărându-și cu greu ghiozdănele
Trec zgribuliți de la școală copii
Și-abătuți se feresc sub umbrele

Doar ploaia ne știe,în fiecare amurg
Dorințe și vise,ce-n treacăt se scurg
Ascunde în stropi,secrete nespuse
A unor persoane,de viață supuse

Adu Doamne, Ploaia!...

Adu Doamne, ploaia, Spiritului Sfânt
Peste-ai Tăi copii, ce-aici pe pământ,

Ploaie de primăvară

Plouă, cu picuri de cristal peste pământ
Să-l spele de reziduri şi să-l curăţească;

Plouă, Ploaie peste mine!

Plouă, Ploaie peste mine
Din cer de la Tatăl Sfânt,