Poezii despre Natură:

Mi te-ai strecurat în suflet
Cu pași ușori de balerină,
Aș vrea doar să te strâng,
În brațele însetate de iubire.

Răsărit de lună

Înserarea se recompune în ceruri,
Negura tremură și păcură bea,

Toate se sting, se macerează, amestecate iau forme noi,
Vântul cără nisip, îl aşază peste oraşe, croieşte
Estuare şi dune. Straturi moarte, straturi vii,
Femelele nasc pui, turme; masculii

Când sufletul se-aşează, pe-nserat,
În iarba fragedă şi stă culcat,
Admiră soarele ce în splendoare
Te strânge-n raze cu o-mbrăţişare!

Cu bot catifelat și-urechi ciulite,
Sfioasă paște în savana deasă,
Picioarele îi sunt alcătuite
Precum o tristie prea mlădioasă.

Spune vorbe frumoase
Iscălește iubirea
În inima mea
Mă agăț nebună

Pastel de Primăvară

A înflorit, în colţul curţii, liliacul
Şi-n aer, parfumul s-a împrăşiat,

Cum aş putea
Cum aş putea să-ţi spun?
Să încep aşa:
Primul sărut?

Îmi cer mii de scuze, dar nu am știut cum să fac să scriu un fragment dintr-o povestire creație proprie.

Cum se încălzea
În palmele mele
Mi-am urât egoismul,
Mi-am urât nepăsarea.