Poezii despre Natură:

Iată, e vară, şi azi marea se tot agită,

Ne zâmbeşte tărmul cu valuri ondulate;

Odihnitor în fată - albastrul infinit -
odihnitor şi sus, siniliul cerului;
în piept, valul mării, puternic s-a lovit,
o, mare, unde-mi porţi briza dorului?!

Dimineţile acestea văratice

strâng căldura soarelui în ele

Vântul zburdă azi prin tei
Răspândind miresmele,
Norii fug ca niște zmei
Înfoindu-și crestele!

În pădurea de pe deal
Mi-au oprit un loc în stal
Mierlele şi ciocârlia
Ca să le-ascult rapsodia.

S-au topit şosele de-atâta dogoare,
aerul încins s-a ionizat demult;
izvoarele văilor au secat sub zare,
peste sate dansează un mister ocult.

Îndrăgostită, luna a furat soarele
Pogorând întuneric cețos,
Cu tremur de raze sihastre
În vidul de gheață sticlos.

Scriu toamna în frunze ce se pierd
prin suflete goale de căldură
putrezite în adâncuri de pădure.

Admiră razele dimineţii printre flori,
Ascultă cum cântă privighetoarea în zori!
Sub strălucirea cireşelor coapte voi sta şi eu
Cuprins de nostalgie. Aşa voi fi mereu.

Welsh harp

Liniștea se-așterne pe un mal de lac
în oglinda apei soarele zâmbește,