Poezii despre Natură:

Troiene mari așază, zăpada viscolită,
Copacii hibernează, încărunțiți prematur,
Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită,
Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur.

Nori vineți, tulburi, dezolanți,
Purtați de vânturi reci, șfichiuitoare,
Răsfiră stropii reci și iritanți...
Pe clocotul din sufletu-mi ce doare.

cu chipul scăldat
în primele raze ale dimineţii
când temperaturile din termometre
indică douăzecişinouă de grade celsius

Din chindia sângerie
Rozul curge pe arginturi
Și atâta feerie
Strălucește-n patru vânturi.

Farmecul Codrului

Când se ivesc stelele seara
Pe-albastrul cer de cristal,

E iulie și zmeura s-a copt,
Arbuștii, chiar de-nțeapă, îi suport
Pentru parfumul ce îl simt în jur,
Pentru bobițele ce au contur

Pastelul unei seri de Mai

Spre amurgul lin de seară
În parcul cu frumoase-alei,

Primăvara

A venit pe-aripi de soare
Sub preambulul bucuriei

Tu floare-nmiresmată ascunzi scântei divine,
Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine.
Tu ești ca o fecioară, virgină și fecundă...
Duzini de admirații atragi într-o secundă.

alint cu privirea peisajul
plin de lumină
al câmpiei
din lunca