Poezii despre Natură:

Ne trecem cu norii, rămânem cu valul,
Firave luciri străvezii, de lumină,
Purtate în vals unduit de verbină,
Dantele de lacrimi, ce sfâșie malul.

De multe zile
Cerul e-n plumb, mânios,
Toate păsările
Zboară în cercul vicios.

Rătăcesc prin gânduri
caut urma
în vis
în cuvinte nerostite

Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern,
De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern.
Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os,
Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros.

Tu floare-nmiresmată ascunzi scântei divine,
Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine.
Tu ești ca o fecioară , virgină și fecundă...
Duzini de admirații atragi într-o secundă.

păşesc prin locuri
în care firul de iarbă
străpunge cu măreţie
spinările

cu rădăcina înfiptă în glia străbună
păşim prin ierburi
care privesc cerul
în ochi

cu aripi de ceară
alunecăm într-o tandră uimire
trecem mari holde de grâie
cu spice de aur

pe cerul limpede
luna înfăşată în foiţă de aur
tăcută îşi răsfrânge
lumina

Ziua îngerește
Aripile-și strânge
Zborul de-și oprește
În chindii de sânge.