Îmbrățișarea naturii

Autor:Eugenia Calancea


Adăugat de: Eugenia Calancea

luni, 12 octombrie 2020

Natură, îmbrățișează-mă mai des,
să scap de frică, panică
și de tristețea apăsătoare.
Încerc să fac săpături în mine,
să scap de tot ce m-apasă,
dar nu pot fără priveliștea frumoasă.
Vreau să opresc totul pentru a fi verde,
dar totul se înclină, timpul nu stă-n loc,
fuge mai repede decât noi.
Este un zid înalt al frumuseții,
pe care trebuie să-l urc în viteză
și apoi să fug pentru a îmbrățișa natura.
Așa se deschide o speranță
cu diferența dintre muzică și tăceri,
ce de fiecare dată mă face să cred în viață.
Natura îmbrăcată-n frunze multicolore,
cu nori, ploaie sau cu o rază de soare,
schimbă ambalajul în funcție de timp,
dar aduce primăvara sufletului.
Privește lucrurile pe care le iubești
și fii alături de oamenii pe care-i iubești.


vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.