Mierla - poeziile altor autori

I-am spus odată unei sperietori, “Cred c-ai obosit
să tot stai singură pe câmpul ăsta pustiu.” Şi ea mi-a răspuns,
“Bucuria de-a-i speria pe alţii este intensă şi durabilă,
de aceea nu obosesc niciodată.”

Într-o zi a trecut pe lângă un grup de pisici un câine înţelept.
Apropiindu-se şi văzând că ele, foarte preocupate de ceva,
nu-l bagă în seamă, s-a oprit.
Din mijlocul grupului tocmai se ridicase

Pentru că eşti, doamnă, exact aşa cum eşti,
Ei te declară-o stea pe hărţile cereşti;
Dacă răspunzi la sentimente, gata,
Ei din tine ei vor încerca să facă alta.

De ce când sunt la Roma - aşa se face -
Dorul de casa mea nu-mi dă pace,
Dar când sunt în ţară, inima ar vrea
În Italia să plece, ce-alean are ea?

Va fi în amurg, luceafărul pe cer,
Și-un glas mă va chema din depărtare.
Nu se va auzi niciun suspin pe debarcader
Când velele voi ridica pentru plecarea mare.

Pe ecranul apusului se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungi plase peste bord;
Şi uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieşit din port.

mi-o trăgeam
cam de două săptămâni
cu o fată de 24 de ani
din New York – era

La revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti,
machiază-ţi ochii, renunţă la piedici şi la frâie
şi distrează-te cu băieţii-nalţi şi şarmanţi la Tabari,
păstrează-ţi dinţii albi, nu renunţa la berea cu lămâie,

Din când în când
avem nevoie de un miracol în revers
care să despoaie limbajul,
să-l suspende

Au fost destule veri cu râs şi crini sub soare,
Au fost multe nopţi de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost –