Mierla - poeziile altor autori

Sub picioarele mele luna
Alunecă de-a lungul fluviului.
La miezul nopții un felinar legănat de vânt
Strălucește-n inima întunericului.

Cum ştii, când noaptea-şi numără lacrimile
încerc să estimez într-o măsură oarecare –
marcându-mi durerea-n kilometri şi-n mile –
distanţa dintre noi, mereu mai mare.

Copacii înfrunzesc – şi o fac mereu
Ca şi cum ceva tocmai a fost spus;
Muguri relaxați se desfac pe ramuri sus,
Verdele lor respiră tristețe, plumb, somn greu.

Rahaturile scrise pentru cei bogați
despre neaua proaspătă
nu înseamnă artă.

Mă rog la Buddha
Şi-n timpul rugăciunii
Plesnesc ţânţarii.

te iubesc Omenire
pentru că mai degrabă lustruieşti ghetele
succesului decât să-ncerci să afli al cui suflet atârnă
de lanţul ceasului ceea ce ar fi stânjenitor

îţi port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde mă duc eşti şi tu, draga mea; şi ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai mari, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Şi-l voi păstra acolo; şi-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă şi să sape,
Să fie gorilă, potop, demon şi foc – ale lui talente şi eresuri

Aseară iubirea mea a plecat dintre cei vii
Spre-un loc unde nimeni nu trece şi nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garofițe sângerii
Și iarba verii va crește deasupra-i pururi verde.