Mierla - poeziile altor autori

Există un cuvânt
Pe care fiecare trebuie
Să şi-l clarifice, cuvântul
NOI.

Infidelităţi?
Fragmente de adevăr decupate
Din minciuni colosale.

Mă adâncesc în poemul ”Jungherul preţios.”
Urmele drumului meu se mai văd prin mulţimea anilor.
… Acum frunze galbene cad scuturate în vâltorile furtunii,
Deşi fluierul şi lăuta întreţin veselia în Casa Albastră.

Există-n viaţă lovituri, atât de puternice…Eu nu ştiu!
Lovituri ca mânia Domnului; şi-n faţa lor un pustiu,
refluxul a toate care-au cunoscut suferinţa
se scufundă-n fântâna sufletului… Eu nu ştiu!

Există dorinţa de-a reveni, de-a iubi, de-a nu dispărea niciodată –
şi există dorinţa de-a muri, dorinţe purtate de doi
curenţi potrivnici între care nu-i un istm să-i despartă.

Mă întreb de ce harpa închisă-n mine are cincizeci de strune,
Fiecare cu propria floare – o încrustare a perioadelor de tinereţe.
. . . Înţeleptul Chuangzi visează-n amiaza mare, fermecat de fluturi,
Inima vernală a Împăratului Wang plânge într-un cuc,

Nesfârşitele ei frunze înverzind primăvara,
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită;
Fără număr, ramuri tremură-n zori.
Nu există oră în care ea să nu danseze.

Noi suntem cei care sosim mai iute decât soarta,
ca tunetul, călări în zori sau în amurg la poarta
voastră de fildeş , de luptă întotdeuna gata:
Vegheaţi Palizi Regi de la Apus – şi voi, şi sluga!

Acum multe, multe secole El a spus,
El care pe morţi la viaţă i-a readus,
Şi care-a călcat pe marea-n spume –
“Veniţi, păşiţi pe-ale Mele urme.

Când aveam douăzeci de ani
Am auzit un înţelept spunând:
“Dăruieşte aur şi bancnote,
Dar nu-ţi da inima nicicând;