Mierla - poeziile altor autori

îţi port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde mă duc eşti şi tu, draga mea; şi ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai mari, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Şi-l voi păstra acolo; şi-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă şi să sape,
Să fie gorilă, potop, demon şi foc – ale lui talente şi eresuri

Aseară iubirea mea a plecat dintre cei vii
Spre-un loc unde nimeni nu trece şi nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garofițe sângerii
Și iarba verii va crește deasupra-i pururi verde.

așteptând moartea
ca o pisică
săritura pe
pat,

Există-atâtea insule !
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopţii,
de unde meteoriţii sunt scuturaţi şi cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorţii.

Va veni vremea
când, cu încântare,
vei spune bun venit sosirii tale
la propria uşă, în propria oglindă,

Voi, dinţi ai florilor, mâini ale ierbii,
stropi de rouă, voi, infirmiere perfecte,
pregătiţi-mi aşternutul pământesc
şi, deasupra, cuvertura de muşchi verde.

Mi-ai spus: “Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns.” Te-am auzit vorbind astfel:
“Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuţi din piatră tare, din oţel.”

Case aliniate, aliniate,
Aliniate de aici-acolo,
Pătrate, pătrate, pătrate,
Case aliniate.