Mierla - poeziile altor autori

Am cosit grâu sub soarele de vară.
Munca mi-a fost răsplătită bine.

Iar acum, când recoltatul a luat sfârșit,

În afară de iarbă, nimic nu creşte.
Nimic nu atrage privirea, cu excepţia unei pietre funerare
şi a ceea ce aceasta conţine şi protejează.
Aici, departe de ţărm,

Eu sunt
ceea
ce sunt

Astăzi mama şi surorile mele
au venit să mă vadă.

Am fost singură mult timp,

Pentru toţi cei ofensaţi de viaţă, mereu întârziaţi,
Tuturor celor nenăscuţi: o strofă, un cuvânt
De citit când sânt în necaz –
Şi eu nu mai sânt.

niciodată
chiar în vremurile bune
n-am visat să
mă plimb purtând beretă

când ești tânăr
o pereche de pantofi
femeiești
cu tocuri înalte

Carnea acoperă osul
şi mai e şi o minte acolo
şi uneori un suflet
şi femeile sparg

Femeia care-a îmbătrânit
Şi ştie că dorinţa trebuie să moară,
Dar care nu renunţă la iubire,
Aude-un croncănit de cioară.

Voi nu trebuie să fiţi înţelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeţi în genunchi
o sută de mile prin deşert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteţi animalului împăcat din trupul vostru