Mierla - poeziile altor autori

Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.

Un pom ale cărui buze-însetate trag

De Paşti fiecare fluture e-un mesager
Cu aripi albastre şi uşoare.
Pământul priveşte fericit spre cer,
Primind de la Domnul binecuvântare.

Nu ți-am spus, „Nu te duce-acolo; în mirajul pustiirii
Eu sunt prietenul tău, fântâna vieții?” Chiar dacă, supărat,
ai plecat o sută de mii de ani de lângă mine, în cele din urmă,
te vei întoarce la mine, Eu sunt drumul și capătul drumului.

Insulă Aurie-a Mării – numele tău melodios
Îmi curge-n urechi ca un cântecel în vis.
Am iubit acea mare, iar o dată sau de două ori
Am călcat şi eu pe insulele din Paradis

1
Dacă un om înţelege o poezie,
va avea necazuri.

Marea atrage-un marinar în adâncurile ei.
Mama acestuia, nebănuind nimic, aprinde

o lumânare la icoana Maicii Domnului

Ca atunci … dragoste nebună, abia mai răsufli…
apoi zaci în tăcere asemeni urmelor de căprioară
în zăpada proaspăt căzută – alături de o ființă
pe care o iubești. Asta-i tot.

Opreşte-te aici;
scrie o poezie amară;
pleacă …
dacă viaţa ar fi atât de simplă.

În vreme ce ridici velele pentru Itaca,
Speră să ai parte de un voiaj lung,
plin de aventuri şi de descoperiri.
Iar de Lestrygoni, de Ciclopi,

Iubesc biserica: prapurii ei,
vasele ei de argint şi sfeşnicele,
luminile, icoanele, amvonul.