Mierla - poeziile altor autori

Spuneţi-mi, cum se întâmplă
Că eu, care am fost cel mai erudit dintre jurişti,
Care ştiam aproape pe dinafară
Pe Blackstone şi Coke,

Am fost la viaţa mea beţivul oraşului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfinţit;
Chestia asta mi-a purtat noroc

Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
“Viaţa lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om.”

Unde sunt Elmer, Herman, Bert, Tom şi Charley,
Cel slab de înger, cel cu braţul puternic, clovnul, beţivanul, luptătorul ?
Toţi, toţi dorm pe deal.

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, “Bună ziua, fratele meu”.
Zeul cel Rău n-a răspuns.

I-am spus odată unei sperietori, “Cred c-ai obosit
să tot stai singură pe câmpul ăsta pustiu.” Şi ea mi-a răspuns,
“Bucuria de-a-i speria pe alţii este intensă şi durabilă,
de aceea nu obosesc niciodată.”

Într-o zi a trecut pe lângă un grup de pisici un câine înţelept.
Apropiindu-se şi văzând că ele, foarte preocupate de ceva,
nu-l bagă în seamă, s-a oprit.
Din mijlocul grupului tocmai se ridicase

Pentru că eşti, doamnă, exact aşa cum eşti,
Ei te declară-o stea pe hărţile cereşti;
Dacă răspunzi la sentimente, gata,
Ei din tine ei vor încerca să facă alta.

De ce când sunt la Roma - aşa se face -
Dorul de casa mea nu-mi dă pace,
Dar când sunt în ţară, inima ar vrea
În Italia să plece, ce-alean are ea?

Va fi în amurg, luceafărul pe cer,
Și-un glas mă va chema din depărtare.
Nu se va auzi niciun suspin pe debarcader
Când velele voi ridica pentru plecarea mare.