Mierla - poeziile altor autori

Au venit să-mi spună la câte păcate te dedai,
Le-au numărat pe rând, unul câte unul;
Au râs şi-mi suflau în faţă fumul otravii, ca tutunul,
Dar eu le ştiam pe toate, câte ai –

Sunt ochi în care el oricând poate privi
Şi mâini cu care să-împartă-alinturi reciproce,
Dar eu mereu pentru iubitul meu voi fi
Doar o voce.

Ştia el mai mult decât să admire un scaun
şi să spună “Ce înseamnă asta?”

Iubea tot ce accepta

Singura mea patrie
Are înălţimea de o sută optzeci şi doi de centimetri
Şi indiferent dacă îmi place sau nu
Sunt gata să mor

La prânz am cumpărat o portocală uriaşă –
Mărimea ei ne-a făcut să râdem peste poate.
Am cojit-o şi-am împărţit-o-n trei, cu Robert şi cu Dave,
Ei, câte un sfert, iar eu o jumătate.

În ziua când a părăsit-o definitiv a fost teribil,
În seara aceea a crezut că-i cade-n cap plafonul.
Absența lui nu era chiar cea mai mare problemă,
Dar, plecând, a luat cu el și tirbuşonul.

Ţi-au extirpat
Coapsele din şoldurile mele.
În ceea ce mă priveşte,
Toţi sunt nişte chirurgi. Absolut toţi.

Stau pe-un strat de paie după sticla transparentă,
Pitite printre cotoare, boluri mirosind a clor…
Fără umbră, fără iarbă, într-o somnolenţă-atentă –
Mamă, ia unul acasă să-l păstrăm în dormitor.

Am înţeles,

Acesta este primul lucru:
Timpul este ecoul unui topor

Când rememorez zilele trecute,
Mă gândesc cum seara urmează dimineţii;
Mulţi pe care i–am iubit sunt încă vii,
Mulţi pe care-i iubesc n-au apărut încă pe drumurile vieţii.